"Credinciosul transformă toate experienţele vieţii lui în valori veşnice; întocmai ca un arbore care îşi pregăteşte, din toate sărurile pământului, hrana sa." D. Cornilescu

BINE AŢI VENIT !
Într-o vreme în care Cerul stă să se prăvălească peste Pământ,
într-o vreme când Natura şi Popoarele nu-şi mai încap în matca fiinţei lor,
într-o vreme când oamenii îşi dau frâu liber celor mai nestăpânite porniri şi trăiri,
ne-am apucat şi noi să răscumpărăm ce vom mai putea din ce va mai fi să fie; lucrători din ceasul al unsprezecelea, cei de pe urmă...

Aşa ne-a fost datul; chiar şi aşa, este un har (haris) şi o bucurie (harra).
Să redescoperim lucrurile tainice de odinioară, să înţelegem mai mult din ceea ce a fost şi să împlinim mai mult din ceea ce se cuvine a fi împlinit.
Când totul este pe sfîrşite, când cortina stă să cadă peste scena istoriei, părem a fi descoperitori a ceva ce trebuie să spunem neapărat şi altora, şi mai ales să împărtăşim secrete pe care alţii nici nu îndrăznesc să le rostească.

În acest fel va fi şcoala noastră creştină: o oază de învăţătură de dragoste a Logos-ului întrupat în istorie, o odaie de sus a trăirii tainei vieţuirii pe deplin împlinite de Duhul Adevărului...
Aşa să ne ajute Dumnezeu !

Trăim într-o lume schimbătoare. Nimic nu mai e ca acum 50 de ani. Educaţia s-a schimbat. Bisericile s-au schimbat. Lumea s-a schimbat. Totuşi, Evanghelia Domnului Isus Cristos nu s-a schimbat.
Cu mulţi ani în urmă, nimeni nu se gândea că poate să obţină o diplomă credibilă de...acasă. De aceea, mulţi nu au avut posibilitatea să îşi descopere potenţialul. Mulţi s-au simţit chemaţi şi au visat poate să înveţe pentru a ajunge lucrători destoinici, dar nu au avut şanse să parcurgă o şcoală.
Astăzi Colegiul Evanghelic Dumitru Cornilescu poate educa de la distanţă, stând comod în fotoliul de acasă. Totul depinde de tine, dacă vrei... VREI ? Poţi, dacă vrei... Se cere doar dorinţă şi muncă. Dacă depui efort putem şi noi să dăm îndrumarea şi cursurile potrivite care să te conducă către graduarea altfel imposibil de obţinut.
Eşti gata? Dumnezeu este gata. Dacă El te-a chemat, atunci El vrea să te folosească într-un fel măreţ şi puternic. Este posibil să vină o zi, cînd nimeni nu va mai putea să spună o vorbă în Biserică dacă nu are licenţă / acreditare de predicator !
Suntem aici pentru a te ajuta în împlinirea ta, în tot ceea ce Dumnezeu are în vedere ca lucrare pentru tine. Următorul pas este al tău. Alătură-te celor ce s-au înrolat deja  în programele Colegiului şi începe azi călătoria ca unul care "nu are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului".  (2 Tim.2:15)


P R O L E G O M E N E

Era cred prin vara lui 1990 sau 1991, în ţară se produceau schimbări masive, începuseră grevele, protestele, vă amintiţi? Se blocau şoselele, “noi muncim, nu gândim”, „nu ne vindem ţara” etc.
Purtam o discuţie cu un frate drag: "Avem de gând să începem o şcoală biblică” - îi spuneam... "Dacă e aşa, nu veţi avea o recunoaştere din partea BER” - mi-a răspuns el.
Era pe-atunci -aşa am numit-o-, vremea aruncării pietrei...
NU era timpul atunci de a face şcoală pentru alţii, era timpul de a face şcoală pentru noi înşine, era începutul greu al învăţării sinelui cu rigorile slujirii, căci, într-adevăr, în toamna următoare am mers la a doua facultate, apoi la a treia, apoi la master, apoi la doctorat
În 17 ianuarie 2009 eram de vorbă cu fraţii din Sfatul pe Ţară -forul de conducere al BER-, aducând un mesaj din partea adunării în care slujeam şi pledând împotriva tendinţei de alungare a tinerilor din BER, membrii Clubului Biblic. Solicitam între altele, să se gândească  fraţii la iniţierea unei şcoli creştine. Le mărturiseam apoi că din amărăciunea pricinuită de plecarea  unor tineri din adunarea din Băleni Sârbi, avusesem de gînd să pornim în toamna lui 2008 o şoală biblică la Lazuri, în Dâmboviţa, atât eram de afectaţi cu toţii de situaţie...
Nici atunci nu a fost să fie, căci nu am văzut nici o reacţie de solidaritate cu această simţire de la cei în drept să o aibă. Mai târziu, am mai încercat un ultim demers public, pe 31august 2009, când am organizat o masă rotundă la Pucioasa, unde am redactat o petiţie, semnată de aproape 50 de fraţi şi surori din mai multe adunări, prin care solicitam constituirea unei şcoli biblice.
Când încă mai trăgeam nădejde că Dumnezeu va pune pe alţii să facă lucrarea aceasta, Duhul a răbufnit în mine când mi-a poruncit apăsat, aşa că m-am lăsat convins; cu greu, dar în cele din urmă am acceptat şi am zis în sinea mea: în toamna următoare, nu în toamna asta, cu voia Domnului, vom porni şcoala biblică”. Curios lucru, era şcoala aceea din mintea mea de acum aproape 20 de ani, dar nu mai simţeam nici o euforie, ca atunci, ci doar o imensă şi o apăsătoare responsabilitate. Aş fi vrut să mai amân, poate, să mai prelungesc luarea deciziei, să mai trag de timp, dar nu mai era chip de amânare, sosise ceasul...
Eram chiar ultimii din ţara aceasta; în ianuarie 2009 porniseră deja fraţii noştri Ostaşi, la Alba Iulia, Şcoala „Neemia”, iar în toamna lui 2009, fraţii darby-şti împreună cu fratele Ion Socoteanu, porniseră şi ei Şcoala „Timotei”, unde printre studenţi se numărau şi nişte fraţi din Carol Davila”.
Eram, într-adevăr, ultimii oameni din ţara aceasta, dar m-am îmbărbătat în faţa mărturiilor de netăgăduit ce-mi fuseseră aduse prin Duhul şi am reconfirmat decizia luată, apoi m-am nevoit să îi dau curs. Lucrând, nu a fost greu să punem împreună pâinile şi peştii pe care îi aveam în traistă, aşa că ne-am trezit înconjuraţi de mulţi fraţi doritori să se pună în slujba acestei chemări, fraţii din ţară şi din străinătate care nu ne-au mai descurajat ca altă dată, ba chiar ne-au sprijinit. Iar în ianuarie 2010 cînd l-am întrebat pe fratele Şerban (Bănel) Constantinescu dacă ar fi dispus să sprijine această iniţiativă, el mi-a răspuns afirmativ cu un ton tineresc debordând de entuziasm, precizând că ne va pune la dispoziţie şi relaţiile sale.
Este acum vremea ridicării pietrei, căci Dumnezeu este Tatăl oricărei ridicări sau înnoiri din lumea aceasta...
Aşa că îi mulţumim Harului SĂU că a ales să ne facă calfe şi zidari ai Măriei Sale, când noi nici nu gîndeam, şi ne-a poruncit să continuăm umblarea şi alergarea pe urmele paşilor înaintaşilor noştri întru Domnul.
Fie binecuvîntat de El acest început slab, pe care dorim să-l îmbogăţim prin pasiune şi dedicare, până în clipa cînd va trebui să predăm şi noi ştafeta fiilor noştri şi altor generaţii care vor veni după noi! Căci tăria unei comunităţi vine cred de aici, din ceea ce reuşim să transmitem generaţiei următoare ca zestre de înţelepciune, de cunoaştere şi de simţire.
Şi toate acestea vin din IUBIREA LUI, din marea Lui iubire pentru noi, copiii de ieri, părinţii de azi, pentru copiii noştri de azi, părinţii nepoţilor noştri de mâine...Daniel Gabriel Cuculea
Binecuvîntaţi fie cei ce vin în numele LUI...

Al dumneavoastră, în Cristos,

Daniel-Gabriel Cuculea

 

09.04.2010, Bucureşti


Ce-aş fi vrut să spun fraţilor la Conferinţa de la Piteşti, pe 26 iunie 2010

Constantin Coman

Dacă aş fi fost în mijlocul fraţilor la conferinţa din 26.06.2010 de la Piteşti, la sfîrşit aş fi avut de spus un cuvânt, cam în felul de mai jos:

Iubiţi fraţi în Domnul

S-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă ca pe 14.12.2009 să invităm mai mulţi fraţi şi conducători de biserici interesaţi în dezvoltarea lucrării lui Dumnezeu să ne înfrăţim în voinţă şi simţire şi să pornim la constituirea unei Şcoli Biblice care să ajute la echiparea tinerilor noştri şi vestitorilor pentru lucrarea de propovăduire a Evangheliei.

Mărturisesc că eu personal fac această lucrare de mulţi ani prin adunările noastre şi fraţii pot verifica pe unde am format lucrători şi i-am trimis în lucrare.

Mai mărturisesc şi că am absolvit mai multe şcoli biblice dar cea mai importantă a fost cea începută acum 25 de ani într-un subsol, cu fratele Silviu Cioată la Ploieşti, cu profesori de la Widenest, din Germania. Şi vă spun că toţi cei 10 studenţi de atunci sunt azi conducători de biserici şi formează la rândul lor alţi şi alţi lucrători.

Am fost chemat şi eu de către unii fraţi din conducere şi am fost întrebat cum ar trebui şi ce ar trebui să facem ca să începem o şcoală biblică aşa cum au celelalte culte.

Când am fost întrebat de aceşti fraţi, cum să facem, le-am spus clar: „începeţi de îndată, începeţi cît mai repede, aveţi toată libertatea, începeţi cu cei ce vă sprijinesc şi pe parcurs veţi mai coopta şi pe alţii”. Nu m-au ascultat aceşti fraţi, au trecut ani şi ani şi nimeni n-a făcut nici un pas înainte, ca să nu "deranjeze" pe ceilalţi.

Să nu se supere pe mine aceşti fraţi, dar eu n-am mai putut răbda să stau cu mâinile în sân, n-am mai putut suporta ca să ne plece tinerii hai-hui şi să muncim în zadar. Aşa că împreună cu cîţiva fraţi tineri şi mai puţini tineri, cu cei care au avut pe inimă lucrarea lui Dumnezeu, am pornit această şcoală, unde poate să înveţe de la toamnă orice frate doritor din BER şi de unde va mai fi.

Aşa că cei care aveţi calculator şi internet , accesaţi adresa www.dumitrucornilescu.ro

şi veţi vedea toată organizarea, persoanele implicate, cursurile care se fac şi toate amănuntele acestei lucrări.

Dacă vom mai trăi, la următoarea conferinţă, vă vom pune la dispoziţie răspunsurile la întrebările Dvs.

Dorim să vă rugaţi pentru această lucrare !

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

S-a întîmplat însă că în acea zi, de 26.06.2010, am fost la serviciu şi nu am putut fi prezent  la conferinţă dar am luat acest lucru din mâna lui Dumnezeu.

Întretimp lansarea site-ului a fost decalată pentru a se putea face o treabă de calitate iar eu am mai meditat şi am alcătuit o scrisoare mai detaliată, după cum urmează:

Daniel Gabriel Cuculea

Iubiţi fraţi

Pentru ca lucrarea lui Dumnezeu din mişcarea noastră creştină să propăşească trebuie să avem lucrători şcolarizaţi nu în ramurile ştiinţelor societăţii neiubitoare de Dumnezeu ci în teologie, pentru ca cei ce ascultă să poată lua Cuvântul clar şi cu dorinţa să-l pună în practică.

Dacă trâmbiţa nu scoate un sunet desluşit, cine se va pregăti de luptă”, spune Scriptura.

Pentru aceasta, este nevoie ca cei care lucrează în adunare să emită un sunet clar; şi aceasta nu se poate realiza decît cu o pregătire biblică adecvată.

Am să vă povestesc puţin despre mine, cum am ajuns să descopăr multe taine ale Cuvîntului.

Am fost crescut de bătrâni simpli dar creştini adevăraţi; dar de fiecare dată spuneau aceleşi lucruri din textul pe care îl citeau din Scriptură; şi am crezut că aşa trebuie să fie. Dar când fratele  Ion (Bică) Socoteanu a început studiul intitulat „Şi să-L cunosc pe El”, în adunarea din str. Carol Davila am mers şi am ascultat ceva diferit de ce auzeam eu în adunarea din Vălenii de Munte şi, culmea, din acelaşi text am auzit trei predici diferite, lucru care m-a blocat. Nu se poate, mi-am spus, aşa ceva este total depăşit şi am întrebat pe un bătrân din Văleni, care mi-a răspuns, Cuvântul lui Dumnezeu e ca un aluat, cât ai lua din el tot acela rămâne.

S-a născut în mine dorinţa să pot lucra şi eu aşa, să pot avea mai multe descoperiri din aceiaşi parte din Cuvânt. Şi m-am luptat multă vreme - posteam, mă rugam, citeam - dar nu s-a întîmplat  nimic. În 1987 lucram la Centrala Termică Brazi, unde am cunoscut un creştin de la ramura I cu numele Cornel. După mai multe întâlniri de părtăşie prin Cuvânt, m-a invitat să ascult mai multe vorbiri ale unor fraţi nemţi care predau unor studenţi teologia. Am fost foarte dur cu el în ce priveşte „teologia”, pentru că aşa eram învăţat. După mai multe invitaţii, din curiozitate m-am dus. Era un om cu numele Schnabel, care atunci făcea aplicaţie pe text (hermeneutică): se studiau Fericirile din Ev. după Matei 5, 1-11. Am fost ochi şi urechi timp de două ore în care, ca un burete care absoarbe apa, m-am bucurat de tot ce am putut reţine. Fratele a luat ca aplicaţie un om şi l-a trecut prin toate Fericirile, apoi a arătat de ce sunt scrise în Cuvânt fericirile acelea; şi a doua zi a continuat cu o altă fericire, apoi a arătat că se poate inversa trecând omul de la ultima fericire până la prima fericire, apoi a făcut aplicaţie pentru prima fericire, arătând 2 exemple din Cuvânt.

În prima zi, am fost total uimit şi cînd a terminat nu mi-a venit să cred că trecuseră 2 ore aşa de repede. Eram bucuros şi mi se citea, probabil, asta pe faţă. Găsisem ce căutam! Îmi era teamă ca nu cumva fratele Cornel să nu mă mai invite a doua zi să ascult dar el, citindu-mi parcă gândurile, m-a întrebat dacă vreau să mai vin, răspunsul meu fiind un DA hotărât. Am fost în fiecare zi timp de două săptămâni, după care fraţii au susţinut un examen. Am întrebat ce sunt aceste cursuri şi-am aflat că fratele Mircea Cioată împreună cu 10 tineri credincioşi au apelat la Institutul biblic din Widenest, din Germania, pentru a se putea pregăti.

Şi pentru această iniţiativă au avut de suferit dar au mers înainte... (fratele Silviu Cioată a fost chiar suspendat din cult o perioadă de timp, n.n.). M-am înteresat şi eu de şcoală şi mi s-a spus că îmi trebuie aprobarea fraţilor şi recomandare din partea bisericii dar în vremea aceia nici nu se putea discuta despre aşa ceva. Am încercat şi nu am reuşit,dar am vorbit cu Cornel şi m-a dus la fratele Silviu Cioată, care mi-a dat recomandarea pentru şcoală, aşa că în toamnă m-am prezentat la cursuri. Am luat cursurile tipărite, mi s-a plătit de către ei şcoala şi am început studiul. Am fost uimit să constat că într-o pildă, aşa cum fusesem învăţat, nu este numai un singur adevăr, ci fiecare cuvînt, pînă şi conjuncţia „şi”, este un adevăr şi un subiect de predică.

S-a aflat că fac această şcoală şi am fost criticat, ba mi s-a imputat chiar de către unii fraţi din Sfat, în frunte cu Nae Ionescu (s-a exprimat că aş îngrăşa un porc pentru draci”) dar am mers mai departe, ştiind că ce învăţ, învăţ pentru a-L cunoaşte mai mult şi mai bine pe Domnul Cristos. Aşa s-a făcut că predicile mele s-au îmbunătăţit, s-au schimbat în bine - lucru sesizat imediat de fraţi - şi au fost cele care au captat atenţia ascultătorilor. De atunci am căutat să mă investesc pe mine însumi în tineri; şi aici, pe valea Teleajenului, sunt cîţiva tineri serioşi care au învăţat să fie buni lucrători. Apoi Dumnezeu m-a folosit în iniţierea (plantarea, cum se spune în limbajul misionar) unor adunări în judeţ, fiind ajutat de fraţii care au avut pe inimă lucrarea lui Dumnezeu.

Dar la nivel de cult stăm foarte rău. Am vorbit în mai multe împrejurări cu membri din Sfatul de Fraţi pe Ţară dar sunt aşa de fricoşi! Ca să nu se deranjeze unii pe ceilalţi lasă lucrurile baltă, cu toate că sunt şi dintre ei care au făcut o şcoală teologică.

De ce să se urmeze cursuri teologice la alte şcoli ale altor mişcări creştine când se poate face la noi, cu profesori de la noi? De ce să nu începem să pregătim cadre didactice specializate pe anumite ramuri ale teologiei? Încercarea de a face anumite cursuri la Centrul de la Albeşti a fost bună în sine dar nouă ne trebuie ceva puternic şi permanent, nu doar sporatic sau superficial!

În această privinţă fratele Gabriel Cuculea care de mult are pe inimă înfiinţarea unei şcoli teologice la noi în cult, a venit cu această propunere cu care am fost de acord, de a se deschide un Colegiu Evanghelic numit Dumitru Cornilescu”, specializat în pregătirea lucrătorilor în domeniul Bibliei. Ştiu că vom întîmpina greutăţi din partea celor care vor încerca poate să împiedice funcţionarea acestei instituţii, nu pentru că nu ar fi bună sau că nu ar fi nevoie de ea, ci pentru faptul că ei nu pot fi acolo. Şi aceasta nu pentru  că n-ar putea avea acordul nostru, ci datorită faptului că nu au pregătirea necesară.

Este bine ca şi conducerea cultului să susţină pe cei ce au absolvit teologia, ca să fie numiţi profesori la Colegiu şi să poată ridica nivelul de pregătire al studenţilor. De asemenea, cred că mai sunt şi acei fraţi mai tineri care au absolvit şcoli teologice care pot fi cooptaţi şi pot fi ajutaţi să-şi termine studiile (licenţă, master, doctorat) pentru a putea fi de folos la noua Şcoală.

Acum, acei tineri care în aprilie au avut ei discuţia cu fraţii la Bucureşti să nu se supere pe noi dar Şcoala solicitată de ei ...era deja făcută şi avea şi aprobările luate. Ceea ce întăreşte cuvântul care zice:" nici nu îmi ajunge cuvântul pe buze şi  Tu Doamne, îl ştii în totul". Dumnezeu ştie, într-adevăr, toate nevoile acestei comunităţi şi a pregătit mai dinainte mijlocul  prin care să ieşim din această mare lipsă.

Doresc în final prin această scrisoare să-mi exprim bucuria că, în sfârşit, vom începe şi noi ceva bun pentru lucrătorii Evangheliei şi totodată doresc să trezesc în mintea şi în inima  tuturor ideea că,dacă această mişcare a stagnat este pentru că am abandonat ceea ce a stat la baza înfiinţării ei şi anume pregătirea teologică.

De ce l-au urmat oamenii pe Teodor Popescu? Pentru că el era un om cu o influenţă teologică majoră asupra celorlalţi, pentru că a avut parte de o pregătire, de o instrucţie, pe care n-au avut-o ceilalţi!

Al Dvs. în Cristos,

Constantin (Titi) Coman


P.S. (Daniel Gabriel Cuculea): Am primit această scrisoare a fratelui Titi Coman din Boldeşti şi m-am gîndit să o postez aici pentru că, fără să fie un erudit, în simplitatea lui muncitorească trecută prin şcoală -cum s-a exprimat cineva- el este un prototip naţional, prototipul lucrătorului care a primit o nouă identitate prin învăţătura creştină. Dacă ar fi existat în ţara românească mai mulţi luptători ca el demult ar fi pornit poate acea reformă proorocită de preotul Teodor Popescu !